Articulatii amfiartroze. Tipuri de articulații - Tehnologie dentară: Cum să faci, Sfaturi

Acasă · Tehnologie dentară articulatii amfiartroze Tipuri de îmbinare · Dent-Wiki.

Înțelesul articulațiilor

Juncturae sunt conexiunile osoase solide, articulatii amfiartroze ar fi suturile Fig. Articulația cartilaginoasă junctura cartilaginea indică două oase unite prin fibrocartilaj, cum ar articulatii amfiartroze simfiza oaselor pelvine. Articulația osoasă junctura ossea articulatii amfiartroze poate dezvolta din osificarea unei articulații fibroase.

Exemple de articulatii amfiartroze tip sunt suturile craniene, simfiza în mandibulă și articulatii amfiartroze sacrale. Adevăratele articulații sau articulații juncturae synovia-lis, articulații permit mișcarea a două oase una față de alta; ele pot fi împărțite în articulații libere diartroze mobile și articulații rigide amfiartroze. Structure Corpurile articulare de la capetele oaselor care urmează să fie conectate poartă suprafețele articulare cu un strat de 3 - 4 mm grosime de hialin sau fibrocartilaj ca cartilaj articular Fig.

Suprafețele articulare pot fi împărțite în condilul convex și priza concavă.

Scopul cartilajului articular este de a obține o apropiere considerabilă de potrivire, de a acționa ca un amortizor datorită elasticității sale și de a salva osul de la despicare, ca răspuns la efortul mecanic. În unele articulații se observă faptul că suprafețele nu se potrivesc exact între ele; cu alte articulatii amfiartroze, prezintă o incongruență care este compensată de discurile articulare de exemplu, meniscus articularis la genunchi sau discus articularis în TMJ.

Capsula articulară capsula articularis este alcătuită dintr-o acoperire puternică de țesut conjunctiv care asigură o sigilare etanșă la cavitatea articulației. Capsula articulară este fixată pe ambele oase articulare și este formată din două straturi. Stratul fibros exterior membrana fibrosa; membrana fibroasă este format din fibre articulatii amfiartroze colagen încrucișate care sunt întărite de ligamente.

Care sunt tipurile de articulații din corpul uman?

Stratul interior membra-na sinovialis; membrana sinovială este un strat subțire prin care trec vasele de sânge și nervi și ale căror procese, cunoscute sub numele de pliuri sinoviale sau viloze, secretă lichidul sinovial. Lichidul sinovial sinovia este o substanță dură, stringentă formată din lichidul țesutului, celulele epiteliale moarte și alte fragmente de celule care reduce frecarea între suprafețele articulare ca un lubrifiant.

Tipuri de articulații

O cavitate articulară spațiul articular; cavum articular este un spațiu capilar într-o articulație vie care este strânsă împreună de presiunea externă a țesutului. Acest spațiu comun este caracteristica unei articulații adevărate sinoviale.

Clasificare : -dupa numarul oaselor ce intra in alcatuire : 1. Mijloace de unire : 2. Rotatie inauntru rotatie in afara m.

Bursa sinovială protejează tendoanele împotriva stresului particular atunci când alunecă peste oase, ca urmare a mișcării articulațiilor. Locația obișnuită a acestor bursae sunt țesuturile capsulei articulare, adică unde tendoanele se atașează de os într-un unghi larg și unde au loc mișcări puternice de forfecare împotriva pielii și osului. Tendinele sau tecii sinoviale sunt pachete de fibre de colagen care se extind între tendoanele care rulează în direcții diferite pentru a se asigura că tendoanele sunt ghidate unul lângă celălalt.

Membranele țesutului conjunctiv se găsesc, de asemenea, care înglobează tendoanele lungi, ghidând tendoanele și transportând vasele care alimentează tendoanele. Mobilitatea articulațiilor depinde de forma și apropierea de potrivire a suprafețelor articulare ghidarea oaselorde dispunerea și rezistența ligamentelor articulare ghidarea ligamentelor și de dispunerea și direcția funcțională a mușchilor care acționează asupra oaselor mobile. Forma geometrică particulară a suprafețelor articulare determină direcția de mișcare a unei articulații, adică numărul de grade de libertate.

Sistemul articular

Există șase tipuri de bază - articulație, elipsoidă, sferoidală sau bilă și soclușa sau sellarpivot și plan - în funcție de forma geometrică și direcțiile principale de mișcare Fig. Articulația balamalei sau ginglymus permite rotirea în jurul unei axe, care se află perpendicular pe părțile mobile. O articulație cu balamale are un singur grad de libertate.

Genunchiul și articulațiile interfalangiene la nivelul mâinilor sunt exemple de articulații cu balamale. Articulația elipsoidală permite mișcarea în jurul a două axe de rotație biaxială.

Condilul are formă de ouă elipsoid și se încadrează în priza articulară potrivită. Exemple de acest tip sunt articulațiile dintre încheietura mâinii și oasele antebrațului și articulațiile dintre occiput și primele vertebre. Articulația sferoidală sau cu bilă și priză are trei grade de libertate; adică mișcările sunt posibile în toate axele spațiale.

1. Clasificarea articulatiilor

Exemple sunt articulațiile șoldului și umărului. Șaua sau articulația sellar permite mișcări în jurul a două axe spațiale, ceea ce înseamnă că are două grade de libertate ca urmare articulatii amfiartroze două suprafețe articulate arcuite cu curbe de potrivire. Una dintre articulațiile din degetul mare este un exemplu de acest tip.

Articulația pivotului apare atunci când un os în formă de inel înconjoară un pivot sau un pivot de os, ceea ce face posibilă rotirea în jurul axei pivotului.

Atât inelul osos, cât și coaja osului sunt capabile să se rotească în acest caz. Articulația dintre prima și a doua vertebră cervicală articulația atlanto-axială este un exemplu de articulație pivot.

• Ce vitamine să bea pentru bolile articulare
• Durerile de cot
• Unguent în tratamentul reumatismului articulațiilor
• Articulatiile reprezinta totalitatea elementelor prin care se asigura unirea dintre capetele a doua sau mai multor oase.
• Artroza articulației genunchiului provoacă consecințe de tratament
• 3 Artrologie Master Kineto
• Sistemul articular
• Probleme de durere articulară

Articulația plană permite articulatii amfiartroze mișcare de alunecare de suprafețele articulare plane unele față de altele.